Urmarirea si prinderea infractorilor

 

1. Descrierea procedurii

Urmărirea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv ce se realizează în scopul prinderii persoanelor suspecte sau a celor care în urma săvârşirii unei fapte ilicite încearcă să fugă şi nu se supun somaţiei poliţistului de a se opri.

În funcţie de condiţiile concrete din teren, precum şi de mijlocul de deplasare al persoanei suspecte, urmărirea se poate realiza pe jos sau cu autovehiculul.

Urmărirea pe jos
Poliţistul se deplasează de regulă în fugă somând persoana suspectă cu formula „Poliția ! Stai!”, somaţie ce poate fi repetată în timpul urmăririi.
Somaţia are şi scopul avertizării eventualelor persoane din zona de acţiune în scopul creării spaţiului necesar pentru deplasare.

2. Reguli tactice folosite la urmărirea pe jos al unei persoane
Pe timpul urmării pe jos, se vor respecta următoarele reguli tactice:
a) se informează ofiţerul de serviciu (dispeceratul) pentru anunţarea celorlalte patrule din teren şi suplimentarea cu alte forţe în vederea prinderii şi identificării persoanei în timp util;
b) acţiunea se execută, de regulă, de către doi poliţişti , care vor evita să se disperseze (în cazul în care sunt mai mulţi suspecţi se va păstra un raport de forţe favorabil);
c) poliţiştii vor fi atenţi la configuraţia şi detaliile terenului, elemente ce pot influenţa acţiunea de urmărire, în sensul că aceasta poate fi favorizată sau îngreunată;
d) faţă de persoana urmărită se păstrează o anumită distanţă, pentru a observa eventualele obstacole ce pot exista în teren;
e) poliţiştii escaladează obstacolele, de regulă, prin aceleaşi puncte folosite de suspect, cu precauţie, pentru a preveni un eventual atac din partea acestuia;
f) colţurile clădirilor se ocolesc la o distanţă de cel puţin 1 metru;
g) se evită urmărirea persoanelor mergând pe lângă ziduri prevăzute cu intrânduri sau pe partea carosabilă a străzii;
h) dacă persoana intră într-o zonă întunecată (alee îngustă, culoar, pod, pivniţă) poliţiştii se opresc pentru câteva momente ascultând cu atenţie eventualele zgomote şi apoi reiau urmărirea, cu respectarea regulilor de securitate personală;
i) dacă la urmărirea persoanelor participă mai mulţi poliţişti , pot fi folosite trasee diferite de deplasare, iar, dacă itinerarul este cunoscut, partenerul poate folosi o scurtătură pentru a ajunge în faţa suspectului;
j) pe timpul urmăririi, poliţiştii nu aleargă cu arma în mână;
k) nu se foloseşte armamentul din dotare împotriva persoanei care fuge, cu excepţia cazului în care aceasta a comis o infracţiune gravă şi a fost surprinsă în flagrant.

3. Urmărirea cu autovehiculul

3.1. Descrierea procedurii
Atunci când persoana se află într-un vehicul şi se impune urmărirea acesteia poliţiştii se pot folosi atât de autovehiculele din dotarea poliţiei cât şi de cele aparţinând persoanelor fizice sau juridice cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

3.2. Reguli tactice folosite la urmărirea cu autovehicului al unei persoane
Pe timpul urmăririi cu autovehiculul, se vor respecta următoarele reguli tactice:
a) deplasarea în vederea prinderii suspectului se efectuează cât mai aproape de axul drumului folosind mijloacele de avertizare sonoră şi luminoasă;
b) se realizează urmărirea unui vehicul ce nu a oprit la semnalul efectuat regulamentar numai după anunţarea dispeceratului unităţii despre începerea acţiunii comunicând date referitoare la semnalmentele maşinii urmărite şi ale ocupanţilor acesteia precum şi cu privire la orice alt eveniment;
c) se păstrează o distanţă de siguranţă în spatele vehiculului urmărit pentru ca poliţiştii să nu fie surprinşi de o manevră neaşteptată şi se folosesc în continuare semnalele acustice şi luminoase;
d) vehiculul nu se urmăreşte pe o distanţă prea lungă, se încercă blocarea acestuia cu autovehiculul cu care se realizează urmărirea sau cu sprijinul altor forţe ce se vor posta în anumite puncte de pe traseu;
e) vehiculul urmărit se opreşte prin depăşirea acestuia şi blocarea transversală a drumului manevră care nu se realizează imediat după depăşire ci la o scurtă distanţă;
f) după blocarea drumului poliţiştii părăsesc rapid vehiculul şi se deplasează pe marginea carosabilului pregătiţi să acţioneze pentru oprirea şi imobilizarea suspectului luând măsuri de protecţie personală;
g) nu se foloseşte armamentul din dotare asupra vehiculului urmărit pe străzile localităţilor, în zonele aglomerate ori pe drumuri cu trafic intens, cu excepţia cazului în care persoana urmărită este surprinsă în flagrant în momentul săvârşirii unei infracţiuni grave sau când prin modul de conducere pune în pericol viaţa altor persoane;
h) după prinderea persoanei se procedează la imobilizare şi încătuşare se efectuează controlul persoanei al bagajelor şi al vehiculului şi apoi se conduce la sediul poliţiei.