Somarea persoanei

1. Descrierea procedurii

Somaţia este o măsură poliţienească ce precede intervenţia imediată a poliţistului, prin folosirea mijloacelor individuale din dotare, efectuată în scopul:
a) prevenirii comiterii unor fapte ilicite;
b) întreruperii unor fapte antisociale în curs de desfăşurare;
c) reţinerii unor persoane suspecte;
d) eliminării manifestărilor de rezistenţă ale persoanelor agresive şi turbulente îndreptate împotriva poliţiştilor aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
e) împiedicării evadării, a pătrunderii sau a ieşirii fără drept a unor persoane, în sau din anumite obiective, perimetre delimitate vizibil.

 

2. Reguli tactice ce trebuie respectate la somarea unei persoane
Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia somării persoanelor:
a) somaţia se execută cu voce tare, prin cuvinte scurte, pronunţate energic, pe un ton autoritar, de la o distanţă corespunzătoare faţă de cel somat, care să garanteze securitatea poliţistului ;
b) se respectă cele două faze ale somaţiei. Prima fază are caracter preventiv, prin care se solicită persoanei în cauză să execute o anumită acţiune, prezentându-se şi autoritatea în numele căreia se face somaţia „Poliția ! Stai”; „Poliția, încetați!”;
c) a doua fază va repeta solicitarea faţă de persoana somată de a executa o anumită acţiune, prezentând şi acţiunea poliţistului în cazul nesupunerii acesteia („Stai că trag!” sau „Împrăștiați-vă, vom folosi…!”);
d) se păstrează un interval scurt de timp între fazele somaţiei, pentru a putea observa reacţia celui somat şi pentru a-i lăsa timpul necesar să execute indicaţiile poliţistului; trecerea la faza următoare şi intervenţia propriu-zisă a poliţistului se realizează numai în caz de nesupunere;
e) se supraveghează şi se observă permanent persoana somată, pentru a putea anticipa mişcările acesteia şi pentru a interveni în caz de nevoie;
f) când se acţionează pe timp de noapte şi este necesară iluminarea persoanei suspecte sau a împrejurimilor, în scopul asigurării securităţii, sursa de lumină este ţinută depărtată de corp, astfel încât aceasta să nu constituie un indiciu al poziţiei poliţistului ;
g) dacă persoana somată a încetat acţiunea, poliţistul se apropie cu precauţie de aceasta şi trece, după caz, la imobilizarea ei sau la executarea altor măsuri poliţieneşti;
h) dacă la acţiunea executată pe timpul nopţii participă doi sau mai mulţi poliţişti, se acţionează din direcţii diferite:
– cel însărcinat cu protecţia asigură iluminarea dintr-un loc acoperit, care să-i asigure protecţia;
– celălalt/ceilalţi intervine/intervin în vederea imobilizării suspectului;
i) în cazul în care poliţistul presupune că persoana somată are asupra sa arme, o somează dintr-un loc care să îi asigure acestuia protecţia;
j) în funcţie de folosirea diferitelor mijloace din dotare, se folosesc somaţii specifice astfel:
– la folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene: „Încetați! Vom folosi substanțe lacrimogene!”;
– la folosirea bastonului de autoapărare (tomfei): „Încetați, vom folosi forța!”;
– în cazul folosirii armamentului somaţia se face prin cuvintele „Poliția ! Stai!”, iar în caz de nesupunere se repetă somaţia prin cuvintele „Stai că trag!”.
Mijloacele individuale din dotarea poliţiştilor pot fi folosite şi fără somaţie, în situaţia în care este pusă în pericol iminent viaţa poliţistului sau a altor persoane şi lipseşte timpul necesar pentru efectuarea acesteia.

 

Recomandări:
Ordinul (somaţia) trebuie să fie clar, direct, energic şi viguros. Acesta marchează adesea un punct de cotitură într-o confruntare.

Există o explicaţie foarte logică pentru folosirea lui înaintea intervenţiei propriu-zise a poliţistului. Atunci când suspectul aude acest ordin rostit clar şi răspicat el poate fi suficient de intimidat pentru a nu opune rezistenţă şi astfel situaţia nu degenerează în violenţă.

Faptul că ordinul vine înainte ca suspectul să poată spune şi el ceva oferă poliţistului un avantaj tactic. Din start trebuie să avută o poziţie ofensivă şi nu una defensivă. Dacă situaţia permite, se va repeta somaţia pentru a fi sigur că a fost auzit. Nu se va interveni fizic asupra persoanei somate decât atunci aceasta se află în poziţia cerută (culcată cu faţa la pământ şi mâinile la spate sau la ceafă, în genunchi mâinile la spate sau la ceafă sau în orice altă poziţie prin care se poate asigura o imobilizare eficientă a suspectului, poziţie din care, chiar dacă acesta încearcă să atace, să nu poată cauza vătămări corporale. Protecţia personală să fie întotdeauna pe primul plan.

Nu se va interveni pentru a-i despărţi pe cei ce se află într-o luptă decât după ce au fost somați şi aceștia sunt conştienţi de prezenţa polițistului . Dacă polițistul cunoaşte atacatorul după nume sau poreclă, nu va ezita să îi pronunțe numele sau poreclei în timpul somaţiei. În caz contrar, dacă polițistul va fi lovit, autorul se va putea apăra invocând că nu l-a perceput pe acesta ca fiind poliţist (din cauza situaţiei confuze) şi astfel nu va putea fi acuzat de ultraj asupra polițistului .