Principii ce trebuie respectate de politist sau jandarm pe timpul intervențiilor

Exercitarea profesiei de poliţist implică prin natura sa îndatoriri şi riscuri deosebite. Statutul ce îi este conferit de îndatoririle şi riscurile deosebite, de portul de armă precum şi de sarcinile profesionale pe care le are de îndeplinit. El are drepturi şi obligaţii specifice calităţii pe care o deţine prevăzute de legea poliției precum și de celelalte dispoziţii interne care reglementează activitatea poliţiei fiind învestit cu exerciţiul autorităţii publice pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi a îndatoriri lor de serviciu.

Poliţistul are îndatorirea de a interveni în mod oficial atunci când situaţia o impune faţă de orice persoană indiferent de rangul sau poziţia socială a acesteia. Acţiunea sa trebuie să fie motivată de necesitatea apărării avutului privat şi public a persoanei de menţinerea climatului de siguranţă publică.

În activitatea practică poliţiştii se confruntă cu o multitudine de situaţii, pe care aceştia trebuie să le rezolve în spiritul şi pe baza legilor apelând de fiecare dată la cunoştinţele şi experienţa acumulată recurgând la o metodă sau alta, folosind regulile tactice adecvate. Rezultatul obţinut este singura măsură care arată dacă s-a acţionat bine sau nu, desprinzându-se concluziile şi învăţămintele pentru viitor. Misiunile zilnice pot fi duse la îndeplinire numai dacă se întrebuinţează cele mai eficiente metode şi procedee, se respectă regulile de tactică poliţienească.

Respectarea regulilor tactice îl fereşte pe poliţist de săvârşirea unor abuzuri şi greşeli în intervenţii îi asigură succesul, dominarea adversarului fără însă a se putea vorbi de existenţa unor reţete şi şabloane de acţiune. Capacitatea de adaptare la situaţia concretă din teren este întotdeauna extrem de importantă.

 

Prezumţia de nevinovăţie

În orice situaţie, poliţistul local trebuie să aibă în vedere că poate utiliza forţa fizică şi mijloacele din dotare numai în cazul în care prin atitudinea, reacţiile sau acţiunile unei persoane se încalcă în mod flagrant prevederile legale.

Limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei 

Recurgerea la forţa fizică şi la mijloacele din dotare are loc numai dacă acest lucru este strict necesar şi dacă acţiunile ilegale ale persoanei (persoanelor) nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea celorlalte mijloace nonviolente. Acest lucru presupune analiza situaţiei conjuncturale privind locul, timpul, persoanele prezente sau aflate în apropiere, existenţa unui pericol potenţial, durata acţiunilor violente, evaluarea raportului de forţe în vederea asigurării efectivelor necesare.
Poliţistul local trebuie să aibă în vedere că nivelul forţei folosite să fie în strictă conformitate cu nivelul real al opoziţiei iar riposta fizică să înceteze îndată ce agresorul a fost imobilizat sau când acţiunea care a determinat intervenţia s-a terminat.

Imparţialitatea poliţiei şi protecţia egală pentru toate persoanele

La intervenţia în forţă şi folosirea mijloacelor din dotare este exclusă discriminarea persoanelor pe bază de rasă, cetăţenie, sex, religie, apartenenţă politică ori statut social, singurul criteriu de diferenţiere a intensităţii măsurilor luate fiind gradul de implicare şi vinovăţie pe care îl are fiecare persoană la comiterea faptei ilicite precum şi gradul de ripostă mijloacele şi metodele folosite de aceasta.

Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune

Implică obligaţia poliţistului local de a utiliza în mod progresiv formele procedeele şi mijloacele de acţiune de la cele mai simple până la cele care presupun exercitarea unui nivel ridicat de violenţă. Folosirea armelor de foc este considerată o metodă extremă.
Folosirea graduală a forţei nu implică o respectare strictă a etapelor progresive în situaţia în care timpul material, starea de pericol în care se află poliţistul sau victimă şi mijloacele folosite de autor nu permit acest lucru.

Nonsurprinderea

Presupune atenţionarea şi somarea prealabilă în unele cazuri repetată, privind iminenta folosire a forţei şi a mijloacelor din dotare şi lăsarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor de către cei implicaţi în săvârşirea actului ilicit.
Avertizarea şi somaţia nu sunt obligatorii în cazul în care asupra poliţiştilor locali sau a altor persoane se exercită acţiuni violente ori când acestea se află într-un pericol iminent.

Legalitatea şi legitimitatea

Constau în alegerea şi folosirea mijloacelor şi a metodelor adecvate numai în condiţiile legii.
Legitimitatea folosirii forţei fizice şi a mijloacelor din dotare presupune că intervenţia poliţistului local să fie justificată, motivată de necesitatea apărării uneia din valorile sociale pe care legea le ocroteşte în mod special, respectiv: viaţa, integritatea sănătatea şi bunurile persoanelor.

Principiul riscului minim 

Atât pentru turbulenţi, cât şi pentru efectivele proprii constă în alegerea celor mai adecvate mijloace de intervenţie, spre a se evita pe cât posibil vătămarea integrităţii corporale a persoanelor împotriva cărora se acţionează.

Principiul apărării fiinţei umane

Presupune asigurarea protecţiei de către poliţiştii chiar dacă asupra persoanei s-a acţionat în forţă, pentru aplicarea legii. Acest principiu presupune:
– acordarea primului ajutor în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
– nerecurgerea la violenţă ori rele tratamente faţă de persoanele reţinute.