Imobilizarea persoanelor

 

Imobilizarea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv întreprinsă în scopul punerii persoanei/persoanelor care nu se supun somaţiei/solicitărilor legale în imposibilitatea de a se manifesta agresiv de a părăsi locul comiterii faptei sau de a se sustrage măsurilor poliţieneşti.

1. Mijloacele individuale de intervenție
Mijloacele individuale de intervenţie – sunt obiectele, dispozitivele ori armele omologate din dotarea poliţiştilor locali folosite când situaţia impune pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Mijloacele individuale de intervenţie din dotarea unităţilor poliţiei locale, utilizate pentru îndeplinirea activităţilor poliţieneşti, sunt: cătuşe, bastoane de autoapărare (tomfa), bastoane cu energie electrostatică, arme de foc sau cu glonţ din cauciuc, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă.
Mijloacele individuale de intervenţie sunt utilizate în scopul imobilizării persoanei/persoanelor care se manifestă agresiv, intenţionează să părăsească locul comiterii faptei sau să se sustragă măsurilor poliţieneşti.

În timpul activităţilor curente, poliţiştii locali pot realiza imobilizarea prin folosirea următoarelor mijloace şi procedee:
– procedee de autoapărare;
– mijloacele individuale de intervenţie sunt obiectele, dispozitivele ori armele omologate, din dotarea poliţiştilor, folosite, când situaţia impune, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Acestea sunt: cătuşe, baston de autoapărare (tomfă), bastoane cu energie electrostatică, arme de foc sau cu glonţ din cauciuc, dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene, alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă
– cu ajutorul altor persoane.

Mijloacele individuale de intervenţie sunt utilizate în scopul imobilizării persoanei/persoanelor care se manifestă agresiv, intenţionează să părăsească locul comiterii faptei sau să se sustragă măsurilor poliţieneşti.

Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de:
– numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate;
– starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora;
– modul de manifestare a agresivităţii;
– obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra poliţistului sau a altor persoane.
– locul în care se manifestă starea de agresivitate.

Înainte de luarea acestei măsuri, persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării poliţistului, recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat.

Mijloacele de imobilizare pot fi folosite împotriva persoanelor care:
a) întreprind acţiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor persoane;
b) blochează, în afara condiţiilor legii, căile publice de circulaţie, încearcă să pătrundă, pătrund fără drept sau refuză să părăsească sediile autorităţilor publice, ale partidelor politice, ale instituţiilor şi ale organizaţiilor de interes public ori privat, periclitează în orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbură desfăşurarea normală a activităţii;
c) ultragiază persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice;
d) se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale poliţistului, numai dacă există o temere legitimă că prin acţiunile lor pot pune în pericol integritatea corporală sau viaţa poliţistului.

Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participanţilor la acţiunile agresive se face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi conformarea la solicitările legale ale poliţistului, excepţie făcând cazurile extreme.
În toate situaţiile, folosirea acestor mijloace nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive. În situaţia în care, în urma folosirii de către poliţist a oricărui mijloc individual de intervenţie, a rezultat vătămarea vreunei persoane, acesta întocmeşte un raport privind folosirea mijloacelor din dotare.

După imobilizare, poliţistul efectuează, obligatoriu, controlul corporal asupra persoanei şi al bagajelor, iar dacă a rezultat rănirea gravă a vreunei persoane, acesta solicită intervenţia personalului medical specializat.
În utilizarea mijloacelor individuale de intervenţie poliţistul trebuie să evite aplicarea loviturilor în zone vitale şi cu o intensitate exagerată, de natură a provoca vătămarea gravă a integrităţii corporale ori moartea persoanelor. Se evită, pe cât posibil folosirea mijloacelor individuale de intervenţie din dotare împotriva minorilor, femeilor, bătrânilor.

Este interzisă folosirea mijloacelor individuale de intervenţie din dotare în următoarele cazuri:
a) împotriva copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vădite de invaliditate, cu excepţia cazurilor în care aceştia înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane;
b) în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane;
c) s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin, în cazul uzului de armă.

 

2. Folosirea cătuşelor

1. încătuşarea este o măsură poliţienească de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane, în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.

2. încătuşarea se efectuează obligatoriu asupra următoarelor categorii de persoane:
a) dezertori, evadaţi şi recidivişti periculoşi;
b) urmăriţi, reţinuţi, condamnaţi şi arestaţi preventiv, pe timpul transferării sau al escortării;
c) autorii unor infracţiuni grave, comise cu violenţă, cu pericol social ridicat sau cu consecinţe deosebite asupra vieţii persoanei (omor, tâlhărie, ultraj, viol etc.);
d) care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun măsurilor poliţieneşti, iar rezistenţa lor nu poate fi înfrântă în alt mod;
e) care, datorită stării psihice în care se află, prezintă pericol pentru viaţa şi integritatea lor corporală, a poliţistului sau a altor persoane, ori a bunurilor;
f) care urmează a fi conduse la sediul poliţiei în vederea luării măsurilor legale şi se manifestă agresiv;
g) care, în urma controlului corporal, al bagajelor sau al vehiculelor, au fost depistate ca având asupra lor bunuri deţinute ilegal sau provenite din săvârşirea unei infracţiuni.

3. încătuşarea se execută rapid şi energic.

4. Cătuşele se aplică pe mâinile poziţionate la spate, pe cât posibil, cu sistemul de închidere orientat în sus.

5. Încătuşarea se efectuează, de regulă, din poziţia în picioare, persoana fiind aşezată în aşa fel încât să nu poată ataca. În cazul în care trebuie imobilizate mai multe persoane, sau când acestea au un comportament violent, sunt aşezate în genunchi sau culcate pe burtă, cu mâinile pe ceafa.

6. În cazul în care persoana opune rezistenţă, aceasta este încătuşată forţat.

7. După încătuşare, se efectuează, în mod obligatoriu, controlul persoanei.

8. Dacă persoana încătuşată continuă să se manifeste violent, poliţistul îi poate imobiliza şi picioarele.

9. Cătuşele se scot numai dacă starea de sănătate a persoanei este alterată în mod vizibil, pentru ca aceasta să-şi satisfacă unele necesităţi personale, precum şi la depunerea acesteia în locurile de deţinere, sub supravegherea permanentă a poliţistului/poliţiştilor.

10. În situaţia în care persoana imobilizată prin încătuşare urmează a fi transportată cu un autovehicul, aceasta va fi încătuşată cu mâinile în faţă şi va fi aşezată pe bancheta din spate a autoturismului, pe locul din dreapta, sau în compartimentele special destinate. Deplasarea se va face numai în prezenţa unui al doilea poliţist, care se va aşeza în vehicul lângă persoana încătuşată, supraveghind comportamentul acesteia, pentru prevenirea eventualelor manifestări agresive.

11. în situaţia în care este necesară încătuşarea a două persoane prin folosirea unei singure perechi de cătuşe, acestea vor fi poziţionate în linie, una lângă cealaltă, cătuşele fiindu-le aplicate pe mâna dreaptă a uneia, respectiv mâna stângă a celeilalte.

12. Este interzisă ţinerea persoanelor încătuşate în poziţii nefireşti (în genunchi, culcate etc.) după realizarea imobilizării, sau expunerea lor, având cătuşele aplicate la vedere, în locuri publice sau în sediile de poliţie, pentru filmare (fotografiere) de către reprezentanţii mass-media.

Recomandări:
Unele dintre cele mai periculoase momente din intervenţia unui poliţist sunt secundele când suspectul realizează că este pe punctul de a fi încătuşat şi momentul când este realmente încătuşat.

El ştie că dacă este momentul să facă o mişcare, acela este momentul! Cât de repede puteţi să vă deschideţi tocul din piele al cătuşelor, să scoateţi cătuşele şi să i le aplicaţi pe mâinile suspectului? Este o activitate importantă, care ar trebui practicată atunci când timpul vă permite pentru ca atunci când întâlniţi un suspect sau infractor faţă de care trebuie să procedaţi la încătuşare, să fiţi în stare să folosiţi eficient această tehnică. Vă veţi simţi mai confortabil, mai stăpân pe dumneavoastră.

Cu posibilele excepţii ale unei femei gravide sau ale unui infractor care pot fi încătuşaţi cu mâinile în faţă (atunci când se desfăşoară o activitate de reconstituire, conducerea la faţa locului, cazuri în care trebuie poliţistul trebuie să manifeste maximum de prudenţă), orice persoană pe care o va încătuşa, trebuie să fie încătuşată cu mâinile la spate. Chiar şi în aceste situaţii, poliţistul trebuie să fie tot timpul foarte atent la comportamentul şi intenţiile persoanei, să stea foarte aproape de aceasta, să o ţină de o mână, de curea, de haină etc., pentru a nu-i da posibilitatea să fugă.

Atunci când poliţistul conduce o persoană încătuşată la locul faptei în vederea desfăşurării unor activităţi specific poliţieneşti, pe lângă faptul că trebuie să nu-i dea posibilitatea acesteia să fugă, trebuie în acelaşi timp şi să-i acorde acesteia maximum de protecţie vis-à-vis de un posibil atac din partea victimei, a rudelor acesteia sau a altor persoane, care, profitând că au în faţa lor autorul faptei, lipsit de apărare, imobilizat, vor dori să-şi „facă dreptate” sau să-i aplice acestuia o „corecţie”. Poliţistul să nu uite niciodată că răspunde de integritatea fizică şi de sănătatea persoanei pe care o are în custodie.