Ce este depresia ?

Depresia este o stare mentală de tristețe persistentă care poate afecta gândurile, comportamentul, emoțiile și starea de bine a individului. Persoanele depresive trăiesc emoții de tristețe, anxietate, lipsă de speranță, îngrijorare, neajutorare, lipsă de valoare, vinovăție, iritabilitate sau agitație.

Ele își pierd interesul pentru activități care înainte erau plăcute, le scade pofta de mâncare sau mănâncă excesiv, întâmpină probleme de concentrare a atenției sau de luare a deciziilor. Adesea, persoanele depresive au probleme cu somnul (insomnie sau dormit excesiv), se simt  obosite, sunt lipsite de energie sau foarte agitate și pot avea acuze somatice.

Când întensitatea simtomelor trece de o anumită limită, aceste persoane se pot gândi la sinucidere. Dacă simptomele durează mai mult de două săptămâni și împiedică persoana să își desfășoare normal activităților zilnice înseamnă că depresia are o intensitate clinică.

La nivel mondial, depresia afectează aproximativ 121 de milioane de oameni. În Europa se estimează că 50 de milioane de persoane suferă de această boală

Depresia clinică sau depresia majoră este o tulburare afectivă caracterizată de cel puțin două săptămâni de dispoziție scăzută prezentă în majoritatea situațiilor. Adesea este însoțită de stimă de sine scăzută, pierderea interesului pentru activități plăcute în mod normal, energie redusă și durere emoțională fără o cauză clară.

Simptomele care durează mai mult de două săptămâni și cu o severitate care împiedică desfășurarea normală a activităților zilnice indică prezența episodului depresiv major.

Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța. Statisticile OMS arată că în România 5% din populația generală suferă de depresie.

Semne și simptome :

Depresia majoră afectează semnificativ familia și relațiile personale ale persoanei, viața de serviciu sau școlară, obiceiurile de somn și alimentație și sănătatea generală. Impactul acesteia asupra funcționării și stării de bine este comparat cu cel al altor condiții medicale cronice, precum diabetul.

O persoană care are un episod depresiv major are de obicei o dispoziție foarte scăzută, care pătrunde în toate aspectele vieții și o incapacitate de a experimenta plăcerea în activități de care se bucura anterior.

Persoanele depresive pot fi preocupate cu sau medita la gânduri și simțiri de inutilitate, regret sau vinovăție inadecvată, neajutorare și ură de sine.

În cazuri severe, persoanele depresive pot avea simptome de psihoză. Printre aceste simptome sunt delirurile sau, mai rar, halucinațiile, de obicei neplăcute. Alte simptome ale depresiei sunt slaba concentrare și ținere de minte (în special la cei cu trăsături melancolice sau psihotice), retragerea din activitățile și situațiile sociale, dorință sexuală scăzută, iritabilitate, și gânduri la moarte sau sinucidere. Insomnia este obișnuită printre persoanele care suferă de depresie.

În cazuri tipice, o persoană se scoală foarte devreme și nu poate adormi din nou. Hipersomnia sau dormitul prea mult, poate de asemenea avea loc. Unele antidepresive pot de asemenea cauza insomnie din cauza efectului lor stimulator.

O persoană depresivă poate raporta mai multe simptome fizice precum oboseală, dureri de cap sau probleme digestive; indispozițiile fizice sunt cea mai obișnuită problemă manifestată în țările în curs de dezvoltare, potrivit criteriilor pentru depresie ale Organizației Mondiale a Sănătății.

Apetitul adesea descrește, rezultând pierderi în greutate, deși din când în când apetitul este crescut, iar greutatea crește .

Familia și prietenii pot observa că comportamentul persoanei este fie agitat și fie letargic.Persoanele depresive mai vârstnice pot avea simptome cu început recent, precum uitarea și o mai observabilă încetinire a mișcărilor. Depresia adesea coexistă alături de tulburări fizice obișnuite între vârstnici, precum accidentul vascular cerebral, alte boli cardiovasculare, boala Parkinson și bronhopneumopatia obstructivă cronică.

Copiii depresivi pot adesea arăta o dispoziție iritabilă mai degrabă decât una depresivă și prezintă simptome variate în funcție de vârstă și situație. Cei mai mulți își pierd interesul pentru școală și prezintă un declin în performanța academică. Pot fi descriși ca dificili, dependenți sau nesiguri. Diagnosticul poate fi tergiversat sau ratat atunci când simptomele sunt interpretate ca „proastă dispoziție normală”.

 

Cauze :

Depresia este o tulburare afectivă care nu are o singură cauză. Modelul biopsihosocial propune ideea că factorii biologici, psihologici și sociali joacă toți un rol în cauzarea depresiei. Modelul diateză-stres specifică că depresia apare atunci când o vulnerabilitate preexistentă sau o diateză este activată de evenimente stresante din viață.

Vulnerabilitatea preexistentă poate fi fie genetică, implicând o interacțiune dintre natură și dezvoltare, sau schematică, rezultând din viziunile despre lume învățate în copilărie.

Abuzul asupra copilului, fie că e fizic, verbal, emoțional, sexual sau psihologic, constituie factor de risc pentru depresie, printre alte probleme psihiatrice care pot coexista precum anxietatea și abuzul de droguri. Trauma din copilărie de asemenea corelează cu severitatea depresiei, lipsa răspunsului la tratament și lungimea bolii.

Oricum, unii sunt mai susceptibili să dezvolte boli mintale precum depresia ca urmare a unor traume și s-a sugerat că diferite gene controlează susceptibilitatea.

Alți factori care pot determina apariția depresiei sunt prezența unor situații de viață sau evenimente care au un impact negativ important în viața unei persoane. De exemplu decesul unei persoane dragi, pierderi sau probleme financiare, divorțul, pierderea locului de muncă, lipsa unui cerc social.

 

Stil de viata :

Exercițiul fizic este recomandat în caz de depresie ușoară și are un efect moderat asupra simptomelor. De asemenea, s-a observat că exercițiul este eficient în caz de depresie majoră (unipolară). Exercițiul este echivalentul utilizării medicației sau terapiei psihologice la cei mai mulți oameni.

La vârstnici, acesta nu pare să diminueze depresia. Exercițiile pot fi recomandate personalelor care au voință, sunt motivate și suficient de sănătoase fizic pentru a participa la un program de exerciții ca tratament.

Există o mică cantitate de argumente că ocolirea somnului de noapte poate ameliora simptomele depresive, efectele simțindu-se de obicei în timpul zilei. Acest efect este de obicei temporar. Pe lângă somnolență, această metodă poate cauza manie sau hipomanie ca efecte adverse.

Potrivit studiilor observaționale, eliminarea fumatului are beneficii în caz de depresie la fel de mari ca cele ale medicației.

Pe lângă exerciții, somnul și regimul alimentar pot juca un rol în managementul depresiei, iar intervențiile în aceste zone, pot fi un adaos eficace la metodele convenționale.

 

Tratament :

Antidepresivele

Sertralina (Zoloft) este utilizată în primul rând pentru tratarea depresiei majore la adulți.

Rezultate contradictorii au apărut în urma studiilor cu privire la eficiența antidepresivelor în cazul persoanelor cu depresie acută, ușoară sau moderată. Argumente mai puternice susțin utilitatea antidepresivelor în tratarea depresiei care este cronică (distimie) sau severă.

În timp ce mici beneficii au fost găsite, cercetătorii Irving Kirsch și Thomas Moore afirmă că acestea s-ar putea datora problemelor de cercetare mai degrabă decât efectelor medicației. Mai târziu, într-o publicație, Kirsch a concluzionat că efectul general al noii generații de medicație antidepresivă este sub criteriile recomandate pentru semnificație clinică. Rezultate similare au fost obținute într-o meta-analiză a lui Fornier.

O analiză dirijată de National Institute for Health and Care Excellence din Regatul Unit a concluzionat că există dovezi puternice că inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI), precum escitalopram, paroxetina și sertralaina, au o mai mare eficiență decât placebo în obținerea unei reduceri de 50% a scorurilor de depresie în cazurile de depresie majoră moderată și severă, și că sunt argumente că acestea au un efect similar în cazul depresiei ușoare.

În mod asemănător, o analiză sistematică Cochrane a examinărilor clinice ale antidepresivului triciclic generic amitriptilină a concluzionat că sunt dovezi puternice că eficiența acestuia este superioară placeboului.

În 2014, Food and Drug Administration din S.U.A. a publicat o analiză sistematică a cercetărilor tratamentelor menținute cu antidepresive prezentate agenției între 1985 și 2012. Autorii au concluzionat că menținerea tratamentului reduce riscul de recidivare cu 52% în comparație cu placebo, și că acest efect se datorează în primul rând depresiei recurente din grupul placebo mai degrabă decât unui efect al înlăturării medicamentului.

Pentru a găsi cea mai eficientă medicație antidepresivă cu efecte adverse minime, dozele pot fi ajustate, și dacă e necesar, pot fi încercate combinațiile dintre diferite clase de antidepresive. Ratele de reacție la primul antidepresiv administrat sunt între 50–75%, și poate dura cel puțin 6-8 luni de la începutul medicației pentru ameliorare.

Tratamentul cu medicație antidepresivă este de obicei continuat timp 16-20 de săptămâni după atenuare pentru minimalizarea șanselor de recurență, și se recomandă o continuare de până la un an a tratamentului. Persoanele cu depresie cronică pot avea nevoie să ia medicația pe termen nedefinit pentru a evita recidivarea.

Inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei sunt medicamentele prescrise inițial din cauza efectelor adverse ușoare ale acestora și deoarece sunt mai puțin toxice în supradoză decât alte antidepresive.

Persoanelor care nu reacționează la un SSRI li se poate prescrie un alt antidepresiv, iar aceasta rezultă în ameliorarea simptomelor în aproape 50% din cazuri. O altă opțiune pentru unii ca aceștia este să li se acorde antidepresivul atipic bupropionă.

Venlafaxina, un antidepresiv cu un mecanism diferit de acțiune, poate fi întrucâtva mai eficient decât SSRI-urile.În orice caz, venlafaxina nu este recomandată în Regatul Unit ca tratament de primă linie din cauza argumentelor care sugerează că riscurile sale pot depăși beneficiile, iar folosirea ei de către copii și adolescenți este descurajată.

Pentru copii, unele cercetări susțin utilizarea antidepresivului SSRI fluoxetină. Oricum, beneficiul pare să fie mic la copii, în timp ce nu s-a observat eficiența altor antidepresive.Medicamentele nu sunt recomandate în cazul copiilor cu boală ușoară. De asemenea, sunt insuficiente dovezi care să aprecieze eficiența la cei cu depresie complicată de demență.

Orice antidepresiv poate cauza niveluri scăzute de sodiu în sânge; însă, acest fapt a fost observat mai des în cazul SSRI-urilor. Nu este neobișnuit ca SSRI-urile să cauzeze sau să înrăutățească insomnia; antidepresivul atipic mizartapină poate fi utilizat în asemenea cazuri.

Inhibitorii ireversibili de monooxidază, o clasă mai veche de antidepresive, sunt date peste cap de potențiale interacțiuni ce pot amenința viața legate de alimentație și droguri. Sunt utilizați doar rar, deși au fost dezvoltați agenți noi și mai bine tolerați ai acestei clase.

Profilul siguranței este diferit în cazul inhibitorilor reversibili monooxidază, precum moclobemida, unde riscul de interacțiuni alimentare serioase este neglijabil și restricțiile alimentare sunt mai puțin stricte.

Pentru copii, adolescenți și probabil adulții tineri cu vârsta de la 18 la 24 de ani, este un mai mare risc de ideație suicidară și comportament suicidar la cei tratați cu SSRI. În cazul adulților, este neclar dacă SSRI afectează riscul de suicid.

O analiză nu a găsit nici o conexiune; alta – un risc crescut; iar o a treia nici un risc la cei cu vârsta între 25–65 ani și un risc diminuat la cei cu peste 65 de ani. Un avertisment a fost introdus în Statele Unite în 2007 pe cutiile cu SSRI-uri și alte medicamente antidepresive din cauza riscului crescut de sinucidere la pacienții mai tineri de 24 de ani. Acțiuni similare au fost implementate de Ministerul Sănătății al Japoniei.

Alte medicatii :

Există argumente că acizii grași omega-3 din suplimentele de ulei de pește ce conțin niveluri mari de acid eicosapentaenoic (EPA) sau acid docosahexaenoic (DHA) sunt eficace în tratarea, dar nu și în prevenirea depresiei majore. În orice caz, o analiză Cochrane a apreciat că sunt insuficiente argumente de mare calitate care să sugereze că acizii grași omega-3 sunt eficace în caz de depresie.

Există argumente limitate că adăugarea de vitamină D este de valoare în ce privește atenuarea simptomelor de depresie la indivizii care au deficiențe de vitamina D.

Există anumite argumente preliminare că inhibitorii de COX-2, cum este celecoxibul, au un efect benefic asupra depresiei majore. Litiul se arată a fi eficient în scăderea riscului de suicid la cei cu tulburare bipolară și depresie unipolară până la aproape aceleași niveluri cu ale populației generale.

Există un cerc restrâns de doze eficiente și sigure de litiu, așa că o monitorizare atentă poate fi necesară. O doză mică de hormon tiroid poate fi adăugată la antidepresivele existente pentru tratarea simptomelor depresive persistente la persoanele care au încercat mai multe cursuri de medicație.

Argumente limitate sugerează că stimulanți, precum amfetamina și modafinilul, pot fi eficienți pe termen scurt sau ca terapie ajutătoare. De asemenea, se sugerează că suplimentele de acid folic pot juca un rol în managementul depresiei. Există dovezi preliminare în favoarea beneficiului de pe urma testosteronului la bărbați.

 

Depresia în mediul militar

A alege să devii militar este un act de curaj cultivat pe tot parcursul vieţii. Disciplina, subordonarea şi pregătirea continuă pentru o astfel de carieră, uneori sunt destul de epuizante atât pe plan fizic cât şi pe plan psihic. Datoria de militar te obligă să ai o viaţă asumată, calculată, responsabilă, o viaţă unde există o ierarhie bine definită, susţinută cu stricteţe de un regulament militar. De asemenea, reprezintă un impact destul de mare şi asupra familiei.

Armata este mediul în care psihicul uman are o mare capacitate de dezvoltare, dar şi mediul favorabil în care pot apărea anumite tulburări psihice, ca de ex.: tulburările de anxietate, fobii, tulburarea de stres post-traumatic, depresia (Kessler RC și alții (Ncs-R) Jama, 2003).

World Health Organization, susţine în anul 2008, că tulburarea de depresie este considerată a fi una din principalele cauze care stau la baza suferinţelor şi care împiedică funcţionarea psihicului normal la nivel global. Pentru a particulariza această afirmaţie în cadrul armatei, Anne M. Garderman împreună cu mai mulţi specialişti, realizează un studiu în urma căruia se constată că depresia reprezintă o tulburare des întâlnită şi în rândul militarilor.

Care sunt sursele depresiei la militari?

Efectele depresiei care apar la militari pot fi identificate sub forme de agresiune crescută, gândire suicidară, o anumită formă de violență ce provine din copilărie, abuzul asupra copiilor (Richard A. Dubanoski & Sally R. McIntosh, 1984), infracţiunile sexuale. De asemenea, uneori pot exista și cazuri de auto-mutilare.

Revista Military Medicine, Vol. 172, Nr. 8, publicată în 2007, descrie armata ca un loc în care există mai mulţi factori stresanţi. Un mediu nesigur, în care există posibilitatea de a fi cu uşurinţă rănit, prezența unor tulburări digestive (Warner C. & all, Mill Med 2007, Nr 2, Feb.172), separararea de familie un timp îndelungat, uneori cu imposibilitatea de a ţine legătura cu cei dragi.

Fără a pune într-o lumină obscură mediul militar, sursele depresiei la militari îşi au rădăcinile, adesea și într-o educaţie precară, inadecvată armatei. Înainte de a îmbrăţişa această carieră, unii tineri prezintă semne de imaturitate emoţională în raport cu vârsta cronologică (Revista Military Medicine, Vol. 178, Nr. 9, publicată în 2003). Totuși, aceasta nu înseamnă că nu există posibilitatea ca tinerii să îşi dezvolte acest factor emoţional subdezvoltat.

Generaţiile de tineri de astăzi, sunt tot mai puţin pregătiţi pentru viaţa reală, certifică și studiul realizat de Pew Research Center, 2016, iar în cadrul armatei maturizarea se ştie că este realizată într-un mod forţat, confirmat şi prin studiul lui Joshua J. Jackson, February 17, din 2012.

Unele surse ale depresiei pot proveni din mediul de dezvoltare a subiectului, de anumite cogniţii disfuncţionale, stresul de performanţă, lipsa de exprimare a componentei emoționale, reziliență la mediul închis, uneori şi prezenţa unor traume genetice bine mascate.

Totodată, acestea sunt susținute de incapacitatea conexiunilor logice şi mature asupra experienţelor din domeniul armatei, de limitele fizice în a-şi susţine eforturile la care sunt supuşi, neasumarea ordinilor, sensibilitate crescută față de mediu şi refularea experienţelor neacceptate la nivelul subconştientului.

Rolul familiei în motivarea sau demotivarea subiecţiilor diagnosticaţi

Un rol important în motivarea sau demotivarea subiecţilor diagnosticaţi cu depresie îl are familia. În cadrul familial subiecţii reuşesc să treacă mai uşor peste episoadele depresive, întrucât aspectul afectiv este permis, este firesc. Andrew Solomon, în cartea sa intitulată “Demonul Amiezii” definește într-o formă plastică, afecţiunea fiind considerată “hrana noastră de natură sufletească, care la fel ca şi hrana fizică are rolul de a ne face fericiţi. În momentul în care se închide circuitul de a da şi a primi iubire se “distruge nu numai legătura cu ceilalţi, ci şi …cu tine însuţi.”

Pe fondul simptomatologiei a tulburărilor de natură depresivă şi având în vedere reprimarea majoră a componenţei emoţionale, unii subiecţi se confruntă cu situaţia de a dezvolta mai multe tulburări din sfera emoţiilor disfuncţionale. Aceste tulburări pot fi uşoare, medii sau severe în funcţie intensitatea emoţională specifică fiecăruia.

Conştientizarea traumei după revenirea de pe front

Mulţi militari reveniţi de pe fronturile de luptă, se confruntă adesea cu tulburări mixte, anxietate crescută, stresul postraumatic (J. Skotnicka, Psychiatr. Pol. 2013; 47), depresie (David Boulos și Mark A. Zamorski, în 2013). Aceste tulburări au repercusiuni de lungă durată şi asupra familiilor din care fac parte militarii (Fionna Klasen, Gabrielle Oettingen, Judith Daniels & Hubertus Adam, 2010).

Mărturiile unor militari susțin faptul că “femeile, în special mamele şi soţiile, trăiesc o stare de stres continuu, deoarece ele corelează plecarea soldaţilor în misiune cu caracteristicile de ansamblu al unui război istoric” (de ex. războiul din Vietnam confirmat și prin studiul publicat în (rev.Theatre ResearcherIDEA, Journal, 2009). De asemenea, un alt factor ce menține nivelul de stres ridicat este susținut de ştirile negative legate de zona de conflict, care sunt trăite la un nivel foarte intens.”

Ce putem face pentru o persoană diagnosticată cu depresie?

În cazul tulburărilor mixte, și nu numai se recomandă întotdeauna consultarea unui specialist.
Este bine de știut că după mai multe experiențe traumatizante este foarte greu să se revină la un echilibru stabil, iar aceasta poate dura o lungă perioadă de timp. Persoanele aflate în această situație, nu au nevoie pe cineva care să le ofere neapărat sfaturi, ci afecțiune, blândețe, compasiune.

Suportul afectiv, plin de bunăvoință, iubire şi răbdare din partea celor dragi însoțit de psihoterapie, de plimbările în natură sau orice formă de activitate fizică pot îmbunătăți considerabil starea de sănatate psihică.

 

Video !

 

 

 

 

Dr. 𝐼𝓁𝒾𝓊𝓉𝒶 𝒟𝒶𝓃𝒾𝑒𝓁 MedSmart

5 1 vote
Rating articol
Subscribe
Notify of
guest

1 Comentariu
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Alina Avram
Alina Avram
1 year ago

Forte bun acest articol, felicitări pentru efort ✔️✌️