Controlul corporal al persoanelor – Controlul bagajelor – Controlul autovehiculelor

  1. Controlul corporal al persoanelor

1.1. Definiția controlului corporal – Controlul corporal al persoanei este o măsură poliţienească preventivă care constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane, fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză.
Controlul corporal al persoanei nu impune necesitatea autorizării de către un magistrat, fiind un drept al poliţistului consacrat prin lege. Se execută în teren, de către poliţistul , ori de câte ori acesta apreciază că situaţia o impune, urmărind totodată respectarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Poliţiştii au dreptul să efectueze controlul corporal al persoanei pentru exercitarea atribuţiilor, asupra următoarelor categorii de persoane:
– cele cu privire la care există indicii temeinice că au săvârşit infracţiuni, că pregătesc săvârşirea unor astfel de fapte sau că ar pregăti posibile acţiuni teroriste;
– cele care au încălcat dispoziţiile legale, se manifestă agresiv şi urmează să fie conduse la sediul poliţiei;
– asupra acelora care încalcă ordinea publică şi sunt cunoscute cu un comportament violent sau cu antecedente penale pentru fapte grave;
– asupra acelora care au săvârşit contravenţii, atunci când, potrivit legii, se impune ridicarea bunurilor supuse confiscării;
– asupra celor care refuză să prezinte pentru control actele de identitate, în vederea identificării lor;
– care sunt suspecte datorită locului şi timpului depistării, comportamentului ori se află în atenţia poliţiei;
– asupra celor care se află în stare de inconştienţă şi este necesară identificarea acesteia;
– când persoana participă la manifestări publice sau în alte locuri în care este interzis accesul cu arme, produse ori substanţe periculoase.

1.2. Scopul controlului corporal al persoanei
Controlul corporal al persoanei are ca scop:
a) descoperirea de obiecte şi materiale care ar putea fi folosite la comiterea infracţiunilor sau a contravenţiilor ori care provin din săvârşirea unor astfel de fapte;
b) găsirea de arme şi alte obiecte ori substanţe care sunt deţinute ilegal şi sunt supuse confiscării;
c) descoperirea de obiecte cu ajutorul cărora ar putea fi atacat poliţistul sau alte persoane (cuţit, pumnal, box sau alte obiecte confecţionate special pentru tăiere, împungere sau lovire) sau cu care s-ar putea răni;
d) găsirea actelor de identitate sau a altor documente pe care persoanele refuză să le prezinte la cererea îndreptăţită a poliţistului.

1.3. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului corporal al unei persoane
Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului corporal al persoanelor:
a) interceptarea şi legitimarea persoanei sau persoanelor, după regulile specifice măsurilor poliţieneşti;
b) efectuarea controlului numai persoanelor de acelaşi sex. Persoanele de sex feminin pot fi controlate de către poliţişti – bărbaţi, cerându-le să prezinte conţinutul poşetei (genţii), să se descheie la sacou, pardesiu, palton etc., să scoată din buzunare obiectele pe care le deţin asupra lor, fără să pună mâna pe persoana în cauză. Dacă este necesară palparea îmbrăcămintei şi a corpului persoanei, se va apela la sprijinul unei femei, care va fi instruită în mod corespunzător;
c) controlul se va realiza, de regulă, în locul în care persoana a fost depistată. Dacă este necesar, persoana va fi condusă într-un loc ferit de accesul publicului (într-un spaţiu închis ziua sau într-un loc bine iluminat – noaptea). Când controlul nu se efectuează la locul depistării persoanei, pe timpul conducerii la locul efectuării activităţii, persoana va fi supravegheată cu multă atenţie, pentru a nu avea posibilitatea să atace, să fugă sau să abandoneze diferite obiecte;
d) se va evita, pe cât posibil, efectuarea controlului în locuri publice, aglomerate, în mijloace de transport în comun, în încăperi în care are acces publicul, unde atitudinea cetăţenilor faţă de măsura luată, în cele mai multe cazuri, nu este favorabilă, ba uneori chiar ostilă sau în alte spaţii improprii unde posibilitatea de ripostă şi autoapărare a poliţistului , faţă de o eventuală agresiune din partea persoanei controlate, este redusă;
e) va comunica persoanei respective motivul luării acestei măsuri, atenţionând-o asupra obligaţiei de a se supune;
f) persoana va fi supravegheată în permanenţă, chiar dacă în aparenţă este calmă şi supusă;
g) când controlul se efectuează de către doi poliţişti, şeful echipei efectuează controlul propriu-zis, iar colegul asigură protecţia primului, prin supravegherea persoanei şi a împrejurimilor. Poliţistul care execută supravegherea persoanei şi a împrejurimilor nu se va interpune între persoana controlată şi poliţistul care ia măsura;
h) se va solicita persoanei controlate să se aşeze într-o poziţie cât mai incomodă (în poziţia înclinat-sprijinit, rezemat cu mâinile de un perete, pom, stâlp, gard ori autovehicul şi cu picioarele cât mai depărtate), pentru a nu-i da posibilitatea să atace sau să fugă şi să poată fi uşor dezechilibrată şi imobilizată. În funcţie de condiţiile concrete existente la locul unde se efectuează controlul persoanelor, acesta se poate face şi cu persoana aşezată în genunchi, cu mâinile în sus, pe cap sau la ceafă, în poziţia culcat la sol, cu faţa în jos şi cu mâinile la ceafă sau la spate;
i) se va alege o poziţie care să permită o cât mai bună observare, stabilitate şi mobilitate în folosirea mijloacelor din dotare, dacă este cazul;
j) controlul se va efectua, de regulă, din spatele persoanei, cu mâna coresponednă părții controlate, iar cu cealaltă mână se va ţine persoana din spate, de gulerul cămăşii sau de cureaua de la pantaloni. În situaţia executării unor măsuri de ordine, în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive, controlul se poate realiza, prin vizualizare şi eventual palpare, şi din faţa persoanei;
k) se va controla, pe rând:
– capul (se scoate pălăria, căciula, şapca etc.), se caută în păr (dacă este cazul);
– braţul drept, de la umăr la încheietura mâinii;
– partea de la gât până la mijloc (faţă şi spate);
– partea dreaptă a corpului de la subţioară în jos;
– zona bazinului (faţă, spate);
– piciorul drept, de la şold la călcâi;
– manşeta şi încălţămintea (dacă este cazul). Apoi se palpează, în aceeaşi ordine, partea stângă a corpului şi a îmbrăcămintei. Dacă este cazul, pentru a se uşura activitatea de control se cere persoanei să dezbrace paltonul, haina sau să se descalţe;
l) când se controlează partea inferioară a corpului persoanei, polițistul nu se va apleca mult în faţă, pentru a nu fi lovit cu genunchiul de cel controlat;
m) se va arăta colegului, martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate), obiectele găsite asupra persoanei;
n) în cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal, se va încătuşa imediat persoana, verificând dacă arma descoperită are muniţie în încărcător, este încărcată sau este armată, o asigură și o predă colegului, pentru a fi păstrată în condiții de siguranță deplină, și se continuă controlul, în scopul descoperirii altor eventuale obiecte;
o) în cazul controlului unui grup de persoane, acestea vor fi aşezate în linie, într-o poziţie cât mai incomodă, cu distanţa de circa 2-3 paşi una faţă de cealaltă, colegul va supraveghea una dintre extremităţile grupului, iar controlul îl va începe din cealaltă parte. Pe măsură ce se controlează o persoană din grup, aceasta este trimisă în cealaltă extremitate, astfel procedându-se până la terminarea operaţiunii;
p) obiectele descoperite asupra persoanei controlate, care ar putea fi folosite pentru atac vor fi reținute, iar posesorul va fi chestionat asupra lor;
q) după efectuarea controlului, se încheie un proces-verbal, în care vor fi descrise amănunţit cu caracteristici de identificare toate obiectele găsite, în prezența unui martor asistent, dacă există, în caz contrar se va motiva absența acestuia.

Recomandări:
Din tot ceea ce este prezentat mai sus, dar şi din ceea cea am învăţat de la cei care au greşit înaintea noastră, este de neconceput ca un poliţist să fie rănit sau chiar ucis datorită modului defectuos în care a efectuat un control corporal al unui suspect. Acest control se termină atunci când toate părţile corpului său obiectele de îmbrăcăminte purtate de acea persoană au fost minuţios controlate şi nu atunci când a fost găsit ceva interzis sau care ar putea fi folosit pentru apărare sau atac. Adeseori, când aceste obiecte au fost localizate şi găsite, controlul corporal se termină ori este făcut pe jumătate, deoarece cel/cea care controlează se gândeşte că a rezolvat deja o situaţie dificilă. De aceea trebuie să fie meticulos în executarea acestei activităţi deoarece superficialitatea este întotdeauna dăunătoare muncii poliţistului.

2. Controlul bagajelor

2.1. Scopul controlul bagajelor

Controlul bagajelor este o măsură poliţienească având caracter preventiv ce constă în verificarea amănunţită a interiorului şi a conţinutului bagajelor unei persoane, având ca scop:
– descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat poliţistul ;
– descoperirea bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii;
– descoperirea bunurilor a căror deţinere şi circulaţie este interzisă.

Poliţiştii au dreptul să efectueze controlul bagajului, asupra următoarelor categorii de persoane:
a) asupra persoanelor surprinse în flagrant la săvârşirea unor infracţiuni şi care au asupra lor bunurile dobândite în urma săvârşirii faptei;
b) asupra persoanelor care sunt suspecte, din cauza împrejurărilor şi a locurilor unde au fost găsite, precum şi a volumului obiectelor transportate;
c) asupra persoanelor care transportă bunuri a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise de lege (ca de exemplu: substanţe toxice, stupefiante, precum şi alte bunuri materiale al căror regim este supus autorizării);
d) asupra persoanelor care participă la manifestări publice sau în alte locuri în care este interzis accesul cu arme, produse ori substanţe periculoase;
e) asupra persoanelor care urmează să intre într-un obiectiv sau perimetru căruia i se asigura paza sau protecţia;
f) cu ocazia controalelor antiteroriste;
g) care în momentul depistării sunt confuze privind explicaţiile date despre conţinutul bagajelor.

2.2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului bagajelor

Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului bagajelor:
a) se va intercepta, legitima şi comunica persoanei măsura ce urmează a fi luată, solicitându-i să însoţească polițistul la sediu poliției sau într-un loc unde poate fi efectuat controlul bagajelor;
b) controlul bagajelor va fi executat cu colegul, în prezenţa a cel puţin un martor asistent, care va fi identificat şi pus în temă cu activitatea ce urmează a se efectua;
c) controlul bagajelor se va executa, de regulă, în încăperi, spaţii ferite de imixtiunea altor persoane sau la sediu, caz în care, pe timpul deplasării, persoana respectivă va fi supravegheată cu multă atenţie, pentru a nu arunca obiectele sau bunurile ce fac obiectul controlului;
d) colegul are sarcina de a asigura protecţia, fiind poziţionat în apropierea persoanei controlate, astfel încât să blocheze ieșirea din încăpere, iar persoana în cauză să fie ținută departe de obiectele cu care ar putea ataca, precum și de geamurile ce ar putea fi escaladate.
e) în prezenţa martorului asistent, înainte de începerea controlului bagajului, se va solicita persoanei în cauză să declare în scris ce obiecte se află în interiorul acestuia,indicând unele elemente caracteristice ale acestora, cum ar fi: marcă, culoare, mărime, uzura etc.;
f) persoana va fi atent supravegheată în timp ce aceasta îşi deschide bagajul;
g) după deschiderea bagajului se va examina fiecare obiect, confruntându-se cele declarate de persoană, cu bunurile găsite la control;
h) după examinarea obiectelor se va studia ambalajul, pentru convingerea că nu conţine şi alte obiecte şi pentru a descoperi eventualele ascunzători;
i) după controlul bagajelor, se va încheia un proces-verbal în care vor fi descrise activităţile desfăşurate, obiectele examinate şi eventualele obiecţii ale participanţilor, la care se va anexa, dacă este cazul, declaraţia celui controlat.
Procesul verbal se întocmeşte în două exemplare şi va fi semnat de poliţiştii, martori şi persoana controlată, un exemplar fiind înmânat acesteia. Dacă asupra persoanei controlate se găsesc bunuri care provin din săvârşirea unor infracţiuni sau a unor contravenţii ori a căror deţinere este interzisă, se va face menţiune în procesul-verbal despre ridicarea acestor obiecte în vederea cercetării sau a confiscării, precum şi cu privire la locul de păstrare, în caz contrar se va menţiona că toate obiectele au fost restituite deţinătorului.

Pentru efectuarea controlului bagajelor nu este necesară autorizarea magistratului, poliţistul, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, putând recurge la această măsură doar în cazurile şi în situaţiile strict prevăzute de lege şi de dispoziţiile interne, cu respectarea legalităţii, a drepturilor persoanelor, precum şi a regulilor de fond şi formă a documentelor ce se încheie.

3. Controlul vehiculelor

3.1. Scopul controlului vehiculelor
Controlul vehiculelor este activitatea care are drept scop verificarea minuţioasă a acestora (inclusiv a portbagajului), a documentelor conducătorului auto şi, după caz, a călătorilor şi pasagerilor, a bagajelor pe care le au asupra lor, precum şi legalităţii transporturilor de bunuri sau persoane.
Poliţiştii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul aflat în zona de competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic).

Oprirea şi controlul unui vehicul se execută când:
a) există date şi informaţii că s-au comis infracţiuni şi contravenţii;
b) există suspiciuni că vehiculele vizate transportă bunuri, valori provenite din săvârşirea unor fapte ilicite ori persoane urmărite;
c) se execută acţiuni punctuale;
d) se aplică măsuri speciale (carantină, filtre, protecţia unor zone calamitate, izolarea unor zone unde s-au produs catastrofe).
Cu ocazia controlului se urmăreşte descoperirea:
a) persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise;
b) persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor;
c) bunurilor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora ori a căror deţinere este interzisă prin lege.

3.2. Reguli tactice privind oprirea şi controlul vehiculelor
Reguli tactice privind oprirea şi controlul autovehiculelor:
a) se vor opri vehiculele în trafic prin folosirea mijloacelor de semnalizare acustică, luminoase sau prin semnalele poliţistului;
b) se va alege un loc adecvat care să permită poziţionarea vehiculelor în afara părţii carosabile, în parcări ori alte spaţii, astfel încât să nu fie afectată fluenţa traficului rutier. Pe timpul nopţii aceste locuri trebuie să fie, de regulă, iluminate, evitându-se pe cât posibil, oprirea în locuri unde această manevră este interzisă prin lege;
c) se va efectua semnalul de oprire cu braţul pe timp de zi, iar pe timp de noapte, cu bastonul iluminat sau reflectorizant, iar în lipsa acestuia prin balansarea în plan vertical a unui dispozitiv cu lumina de culoare roşie.
În ambele situaţii se poate folosi şi fluierul din dotare, urmat de următoarele proceduri:
d) polițistul se va posta pe banda de circulaţie a vehiculului ce urmează a fi oprit, fără a depăşi însă axul longitudinal al drumului, iar noaptea cât mai aproape de acostamentul acestuia, în momentul executării semnalului de oprire. Aceste poziţii asigură protecţia şi permit conducătorului auto să observe din timp semnalul şi să oprească în condiţii de siguranţă;
e) atunci când vehiculul ce urmează a fi oprit circulă în aceeaşi direcţie, se vor pune în funcţiune semnalele luminoase de culoare roşu şi albastru şi pe cele sonore, după care, de regulă, va circula în spatele vehiculului vizat până când conducătorul acesta se conformează semnalelor şi opreşte. Oprirea se poate face şi prin punerea în funcţiune a dispozitivului cu mesaje variabile, care va fi setat pe poziţia ,,Stop, Poliţia” sau cu braţul;
f) în cazul în care conducătorul auto vizat nu dă curs semnalelor efectuate, se va utiliza dispozitivul de amplificare a vocii, somându-l să oprească şi se va executa, după caz şi semnalul regulamentar cu braţul, pe timp de zi, ori cu bastonul reflectorizant, pe timp de noapte;
g) atunci când vehiculul ce urmează a fi oprit circulă din sens opus, se va executa semnalul de oprire din vehicul, pe fereastra din stânga, prin balansarea în plan vertical a braţului ori a bastonului reflectorizant;
h) în cazul în care conducătorul vehiculului nu opreşte, se va începe urmărirea acestuia, concomitent cu anunţarea dispeceratului despre situaţia creată, a datelor de identificare ale vehiculului şi a motivelor care au determinat luarea măsurii, solicitând ajutorul efectivelor aflate în zonă;
i) în situaţia în care există date şi informaţii că s-au comis infracţiuni, iar vehiculele vizate transportă bunuri, valori provenite din săvârşirea unor astfel de fapte ori persoane urmărite, la controlul vehiculului trebuie respectate următoarele reguli:
– după verificarea documentelor, se va solicita conducătorului auto şi pasagerilor să iasă din vehicul, pe rând, supraveghindu-i cu atenţie;
– identificarea un martor asistent, dacă este posibil;
– controlarea interiorului vehiculului şi, după aceea, al portbagajului;
– în situaţia în care se găsesc bunuri, valori provenite din săvârşirea unor fapte ilicite, le va inventaria şi le va ridica în vederea cercetărilor, în conformitate cu prevederile legale. Această activitate se poate realiza la faţa locului sau la sediul poliţiei ;
– în cazul în care este depistată o persoană urmărită, o va conduce la sediul poliţiei;
– dacă persoana refuză controlul în portbagaj şi habitaclu, se va solicita întăriri, dacă este cazul şi va proceda la efectuarea controlului fără acordul acesteia. Dacă se opune, se vor lua măsuri de imobilizare;
– în situaţia în care conducătorul vehiculului trebuie condus la sediul poliţiei, vehiculul acestuia va rămâne staţionat în locul depistării, sistemele de închidere fiind asigurate. Dacă este posibil, vehiculul va rămâne în custodia unei persoane, consemnând datele de identificare ale acesteia. În cazul în care se impune aducerea vehiculului la sediul poliţiei, acesta nu va fi condus de către conducătorul în cauză.
j) controlul se execută, de regulă, de minimum doi poliţişti, dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât partenerul său, cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat;
k) vehiculele controlate şi persoanele legitimate cu această ocazie vor fi înscrise în raportul întocmit de poliţistul la ieşirea din serviciu, menţionându-se numărul de înmatriculare, numele şi prenumele proprietarului şi conducătorului vehiculului, ora, locul, motivul opririi şi măsurile luate;

l) controlul vehiculelor se va executa în prezenţa a cel puţin un martor asistent căruia i se va aduce la cunoştinţă despre activitatea ce urmează a se efectua;
m) după controlul vehiculului (cu excepţia cazurilor în care autovehiculele sunt controlate ca urmare a unor acţiuni sau filtre) se va întocmi un proces verbal în care se va descrie activitatea desfăşurată, obiecţiile participanţilor, precum şi eventualele declaraţii ale deţinătorului;
n) procesul verbal va fi întocmit în două exemplare din care unul va fi înmânat deţinătorului vehiculului;
o) în cazul în care în vehicul se găsesc bunuri interzise la deţinere, se va menţiona despre acest lucru în procesul verbal, cu descrierea amănunţită a bunurilor.

Controlul vehiculului nu are caracterul unei percheziţii în sensul prevederilor din Codul de procedură penală ci este o activitate poliţienească desfăşurată în momentul în care există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, fapte de natură contravenţională, existenţa unor bunuri interzise la deţinere sau provenite din infracţiuni.